Despre balet si influentele sale frantuzesti

Astazi m-am decis sa va vorbesc despre balet, si  despre noua mea pasiune pentru acest stil de dans teatral!

Ca o nota introductiva, baletul a aparut in timpul Renasterii italiene, pe meleagurile romane, undeva in jurul anilor 1545-1550, avand ca scop amuzamentul printilor sau ducilor italieni, ale caror curti tanjeau dupa astfel de arte treatrice!

El a fost apoi „mutat” pe teritoriul Frantei,unde a si cunoscut apogeul 200 de ani mai tarziu, datorita casatoriei Caterinei de Medici (personaj care a apartinut aristocratiei italiene si care va juca un rol foarte important in istoria medievala a Frantei) cu regele francez Henry al II-lea! Astfel, coregraful si dramaturgul Balthasar de Beaujeaux a creat ceea ce se va numi „Ballet Comique de la Reine” si care va deveni cea mai apreciata forma de distractie la curtile franceze. Foarte putini dansatori profesionisti participau la „piesele” puse in scena, majoritatea „actorilor” fiind curteni. Insa regele Ludovic al XIV-lea s-a indragostit atat de tare de balet incat a infiintat doua academii regale! 

De altfel este foarte greu sa nu te indragostesti de balet, in opinia mea! Gratia cu care sunt executate miscarile si paradoxul format deopotriva cu disciplina si efortul fizic intens sunt fascinante! Va sugerez cateva lectii de balet pentru imbunatatirea posturii si a musculaturii  intregului corp! Tot ce trebuie sa faceti este sa cautati : „cursuri dans Bucuresti”. Va recomand cu caldura :” Triumph Dance Academy” si pe Iulian Panait – dansator profesionist, dublu campion naţional, dublu vicecampion naţional şi reprezentant al Romaniei la trei Campionate Mondiale de dans sportiv”.

De asemenea, tot datorita lui Ludovic al XIV-lea, si a Academiei Roiale de Dans infiintate de acesta, baletul a dezvoltat si mentinut o stransa legatura cu opera teatrica! Iata de ce cei care iubesc opera, de obicei sunt fascinati si de miscarile fanteziste ale baletistilor. Ii puteti inscrie si pe cei mici la cursuri dans copii, baletul ajutandu-i sa-si defineasca personalitatea, disciplina mentala si fizica!

In speranta ca v-am deschis apetitul pentru miscare si dans, va las cu gandul la minunata curte a regelui Ludovic, de la Versailles, cu luminile si extravagantele ei!

Pe curand!

Read more »

Omul simplu

Când eram copil, adulții din jurul meu vorbeau câte odată despre oameni simpli.
Oamenii simpli nu erau subiect de conversație, dar erau menționați în treacăt, apărând de multe ori în discuție pe urmele unei narațiuni anecdotice, ca un fel de legendă sau de explicație în josul unei pagini de carte înfățișând o hartă sau o figură greu de descifrat.

Oamenii simpli erau cei care, în plină colectivizare, se întâlneau cu Iisus la brazde. Previzibil, Mântuitorul îi sfătuia să nu intre în cooperativă. Tot un om simplu era și primarul satului cu pricina. Când un om de știință (tata) era trimis de la centru pentru a le predica evoluționismul, îi organiza acestuia ieșirea pripită de pe scena căminului cultural și plecarea în trombă într-o mașină de serviciu, sub pavăza întunericului.

Oameni simpli erau de asemenea cei ce vindeau varză la piață sau umblau pe la uși cu papornițe pline cu sticle de lapte, borcane de smântână și legături de pătrunjel (femei simple, mai exact).
Tot o femeie simplă era și Anișoara, care ne-a tăiat covorul în două pentru că nu putea să-l spele și, pătrunsă de același zel gospodăresc, a spălat cu detergent pictura în ulei moștenită de tata de la părinții lui.

A fi un om simplu era uneori același lucru cu a fi un simplu om.
Oamenii simpli și femeile simple aduceau de multe ori, în poveștile adulților, o notă de umor. Uneori era un umor de situație, atunci când oamenii simpli făceau sau emanau ceva nepotrivit, de pildă un miros de brânză de burduf într-un salon de coafură. Alteori era umor de limbaj, pentru că oamenii simpli și nu mai puțin femeile aveau darul de a spune lucruri savuroase, pline de haz.
Ca odinioară lui Creangă, li se îngăduia să folosească un limbaj colorat, tocmai pentru că erau oameni simpli.

Destul de des, oamenii simpli aveau și necazuri. Aceste necazuri ar fi părut foarte grave oamenilor complicați care eram noi, dar pentru oamenii simpli, erau ceva obișnuit, peste care ei treceau cu simplitatea lor, admirabilă în acest caz, deprinsă din moși strămoși. Necazurile de care sufereau oamenii simpli erau boala și moartea copiilor, accidentele de muncă în urma cărora capul familiei rămânea invalid, alcoolismul cronic, bătăile și apucarea copiilor rămași în viață, în special a fetelor, pe căi greșite. Greșelile băieților puteau fi mai ușor trecute cu vederea prin încadrarea într-o altă categorie, a ambiției sociale.

Necazurile îi sileau uneori pe oamenii simpli și pe femeile simple să cerșească. Totuși era nevoie de un discernământ vigilent pentru a-i deosebi pe oamenii simpli care cerșeau pe drept de ceilalți cerșetori, care profitau pur și simplu de slăbiciunea de înger a oamenilor complicați și în special a femeilor, înclinate la remușcări și compătimire.

Oamenii simpli au dispărut din conversațiile contemporanilor mei. Însuși termenul a devenit desuet. Poate că între timp oamenii simpli au devenit și ei complicați. Poate că apucarea fetelor simple și a băieților simpli pe acele căi mai întâi dezaprobate, apoi tacit încurajate, de părinți, i-a condus, iarăși previzibil, în labirintul în care bâjbâim cu toții, pe diverse nivele de orbecăire. Sau poate că nemaifăcându-le vreun loc în conștiința colectivă, sperăm să-i lichidăm, în sfârșit, mai eficient și mai definitiv decât n-au reușit toate orânduirile precedente.

Căci omul simplu, prin simpla lui prezență, conține o amenințare oarecum absolută la adresa oricărei structuri cognitive, așadar a oricărei forme de organizare. Baciul care poate să șadă fără să cugete din bancul ades citat își odihnește șezutul, după cine spune bancul, fie pe un pietroi la marginea unui drum de țară, fie pe o banchetă de tren, fie în sala de așteptare a unui aeroport internațional.
Prin simpla lui necugetare la el, dizolvă sistemul.

Read more »

Infectiile din restaurantele din Bucuresti

Localurile din Bucuresti si de fapt din toata tara nu au nevoie numai de autorizatii ISU, ci si de o dezinfectie pe masura pentru ca in foarte multe dintre acestea consumatorii sunt pusi in pericol de fiecare data cand trec pragul. Un astfel de restaurant este si cel pe langa care trec in fiecare zi in drumul meu dinspre acasa spre serviciu si invers.

La un moment dat am avut intentia de a-mi petrece putin timp acolo dupa ce mi-am terminat programul de munca. Doar ce am intrat si m-a lovit un miros de aer inchis si dupa ce m-am uitat in stanga si in dreapta pret de cateva secunde am decis ca este momentul sa parasesc incaperea si sa nu ma mai intorc niciodata. Nu stiu cum cineva ar putea sa stea acolo mai mult de cinci minute si nu inteleg cum cineva ar putea sa manance ceva acolo. Si cand ma gandesc ca totul ar putea fi rezolvat cu o curatenie zdravana si cu ajutorul unei firme care se ocupa de dezinfectie Bucuresti ma apuca groaza de cat de delasatori sunt oamenii in general si cum patronii de astfel de locatii nu dau doi bani pe clientii lor si pe sanatatea acestora.

Pana la urma in loc sa iesi in oras sa te simti bine si sa te relaxezi dupa o zi de munca sau mai stiu eu ce ajungi sa te expui unor pericole care mai de care de neimaginat. Mi se pare de o revolta care efectiv nu se poate descrie in cuvinte, mai ales ca preturile practicate de aceste localuri care au impanzit tot orasul nu sunt unele deloc de neglijat, ba mai mult, ca sa iesi in oras la masa si cu ceva de baut lasi fara doar si poate circa 50 de lei care reprezinta undeva la 10% dintr-un salariu minim pe economie, atat cat castiga majoritatea celor care muncesc in Romania. Drept pentru care mi se pare ca ar trebui ca un consumator sa fie tratat cu tot respectul care i se cuvine si sa nu i se puna in pericol niciun moment integritatea corporala.

Read more »

BUSOLA VIEȚII

Nesiguranța este o calitate de care uneori nu poți să scapi.  Și atunci te întrebi dezorientat, încotro te îndrepți? Care este scopul tău? sau dacă l-ai avut?

Nu cădea în depresie, oricine trece măcar o dată în viață în astfel de perioade. Pur și simplu ia o foaie de hârtie(la prima vedere e un sfat destul de banal, dar ajută) scrie pe jumătate din foaie scopurile pe care le ai, ce vrei să obții în următorul an(poate fi luată în considerație și o perioadă mai mică de timp), iar cealaltă jumătate scrie cum ai putea să obții ?

În dreptul fiecărui scop fixat scrie 10  motive(de ce îmi doresc să ating stelele?!).În cazul în care știi să motivezi fiecare dorință, la sigur o vei putea obține.

Mai bine să pierzi o oară stabilind anumite strategii de obținere a scopurilor, decât să pierzi zile întregi cu „nu știu ce vreau”.

Gândește bine ce vrei, unde vrei să ajungi și hotărăște tu pentru tine, căci nimeni nu te cunoaște mai bine.

Succese!!!

Read more »

Ce fel de blogger vrei să fii?

În blogosferă se găsesc de toate pentru toţi. Îmi plac destule blog-uri , preferatul meu fiind acesta
Personal citesc constant blog-urile de la mine din Blogroll şi mai umblu prin top-ul Wordpress. De aceea cred că este foarte important ca să se aleagă un titlu bun care să poată capta atenţia cititorului. Este exact ca în presă.
De multe ori am observat că titlul nu prea are legătură cu articolul dar cum proprietarul articolului s-a prins de poanta cu titlul, îi cam ies jocurile, jocuri cu batman , evident http://www.xjocuri.com/jocuri-cu-batman.html . Dacă e bun, cititorul revine iar dacă observă că foloseşte trucul cu titlul la fiecare notare deja interesul dispare.
Pot spune că nu-mi plac blog-urile pe fond negru, mă obosesc foarte tare şi de multe ori nu rezist să citesc un articol cap-coadă decât dacă îmi place foarte mult. Nu-mi plac blog-urile scrise vraişte, cu “limbaj de mirc”, cu “sh”, “tz” şi alte micşunele. Vreau să citesc româneşte, ca doar nu intru sa ma joc jocuri de copii cu biciclete :)), cum ar fi..

Îmi plac blog-urile ordonate, cu skinuri cât de cât simple, în culori deschise carjocuri de copii cu biciclete e să nu bată prea mult la ochi dar nici să fie şterse. Au noroc doar cei care scriu foarte bine şi plac majorităţii. La ei se revine chiar dacă au cel mai urât skin din lume şi cel mai mic scris. Vor fi citiţi şi cu lupa.
E important să fie combinate ok toate aceste caracteristici, să se scrie măcar un post zilnic ca cititorul să nu uite de existenţa blog-ului.
Există blog-uri care ajung pe primele locuri în top dar dacă încerci să te bagi într-o discuţie cu privire la o notare observi că are doar 2-3 commenturi. Nu ştie să stârnească discuţii şi face trafic doar pe vizualizări. Sunt şi blog-uri unde au loc adevărate dezbateri dar nu reuşesc să urce mai sus de un loc 10.
Ce este mai important pentru voi? Să aveţi trafic chiar dacă nu stârniţi discuţii şi dezbateri( şi să fiţi pe primele locuri ) sau să faceţi din blog-ul personal un loc al plăcerii de a posta şi de a vă conversa cu cititorii?

Read more »

Balet de seară

Şi chiar dacă sunt în sesiune mi-am permis un moment de respiro. Mâine am unul dintre cele mai grele examene dar nu mai puteam sta în casă cu foile în faţă aşa că am luat bilete la balet.
În seara asta am văzut Corsarul( 3 acte) , ultimul act a fost superb. Cred ca printre cele mai frumoase momente de balet pe care le-am văzut până acum.
A fost un vis de balerine, roz, cu lumini feerice şi pietricele colorate. Graţia lor m-a rupt de realitate şi m-a transpus în lumea balerinilor.

Read more »

De prin muzica românească

Trebuie să fac un top cu cele mai bune voci din industria muzicală din România.
Este un top al preferinţelor mele şi e posibil să fi omis ceva personaje din peisajul muzicii româneşti. Şi aleg cântăreţi din industria actuală, nu o să mă gândesc la stele ale altor generaţii ci la artiştii din ziua de azi.
Încep cu Andra. Mi se pare o voce foarte bună, are piese drăguţe deşi în ultima vreme le-a cam tras la indigo şi a început să plictisească. Mie ca om nu prea îmi place , e puţin cam ingâmfată şi plină de ea dar în privinţa vocii nu am nimic de comentat.

Altă voce frumoasă mi se pare cea a Luciei Dumitrescu.
Nu ştiu câţi dintre voi ştiţi de existenţa ei dar eu nu am uitat-o de când a câştigat prima emisiune Ploaia de stele (TVR) acum ceva ani. Cred ca avea în jur de 6 anişori pe atunci, acum este deja o domnişoară frumoasă. A început să participe şi să câştige marile festivaluri din ţară iar anul acesta are şi o piesă la Eurovision. Păi, multă baftă! Chiar îmi place piesa ei.

Îmi place mult şi Alexandra Ungureanu.
Nu am prea multe de comentat la ea. Este evident ca are o voce superbă, are piese foarte frumoase compuse împreună cu Crush (cine îşi mai aminteşte de băieţii de la N5, aveau clipuri prin ‘99!?) , la capitolul imagine are 10 din partea mea şi o apreciez pentru modestie.

Să trecem la voce nou descoperită, este vorba de cea a Andreei de la Megastar.
A ieşit pe locul doi la prima ediţie de la Megastar chiar dacă eu am vrut-o pe 1. Are o voce foarte frumoasă, în prezent ştiu că are o colaborare cu Sistem şi cântă live în concertele lor. Am văzut-o ultima oară într-un concert cu băieţii la Sinaia unde era foarte frig dar ea performa live. E de apreciat acest lucru. Poate face ceva mai mult decât să-şi lase funduleţul să-i îngheţe în frig ca Ana Leşcova( moment profesionist din punctul ei de vedere) şi alte pipiţe din astea de şi-o trag cu toţi impresarii libidinoşi pentru un album .
Bravo Andreea, abia aştept un album al tău!

Să trec şi la băieţi.
Îmi place mult vocea lui Laurenţiu Duţă.
Nu e tenor ca Marcel Pavel dar vocea lui este deosebită, caldă , chiar relaxantă. Este şi un compozitor de succes al României. Să spunem că industria muzicală de la noi e împărţită în două părţi: Laur şi Moga au o jumătate iar cealaltă le rămâne celorlalţi enşpe mii de compozitori. O piesă la el este în jur de 2000 din câte ştiam eu, e posibil ca preţul să se fi mărit.

Îmi place şi Despot.
E roacker mă!
Îmi place atitudinea lui, e deştept şi are o voce plăcută. Nu apare el prea des pe la tv, nu scoate piese pe bandă dar presupun că asta se întâmplă fiindcă e ocupat cu jurizarea de la Megastar.

Poate că aş mai avea de comentat dar ar fi un post prea lung. E o leapşă foarte frumoasă aşa că o trimit mai departe la

Read more »

Irina, un copil lăsat la un an

Irina a fost o fetiţă foarte dorită. Părinţii ei şi cei apropiaţi o iubeau mult dinainte să se nască. Se dorea ca fetiţa să aibă cel mai frumos nume din lume aşa că s-a făcut o listă.
Ziua în care s-a născut a fost cu adevărat emoţionantă, la o lună după eclipsa din ‘99. I s-au ales două nume: Irina Larisa.
Toţi erau nerăbdători să o vadă pe scumpa familiei. Când a ajuns acasă a fost vizitată de toată lumea iar ea nu făcea decât să stea în pătuţul ei cuminte ca un lucruşor deosebit.
Avea ochii albaştri şi ne întrebam dacă îi vor rămâne aşa pentru că majoritatea copiilor la naştere au ochii albaştri.
Ne puneam tot felul de întrebări: ne vede, ne aude, ştie cine suntem, când începe să râdă, când va îngâna silabe?
În fiecare zi ne plimbam pe lângă pătuţul ei şi o vedeam cum creşte. Reuşea să atragă atenţia tuturor, era centrul existenţei noastre.

La primele silabe îngânate a fost sărbătoare, la fel şi la primele dăţi când a râs. Eram chemaţi toţi pe lângă ea să o vedem cum râde. Stătea pe burtică, avea părul ridicat iar noi cei mari ne schimonoseam în fel şi chip pe lângă ea ca să o facem să râdă.
O hrăneam toţi, aveam grijă de ea, îi schimbam scutecele. Ne plăcea mult noul membru al familiei.
Chiar dacă situaţia financiară nu era prea bună încercam să-i oferim tot ce e mai bun.
Cu timpul lucrurile s-au înrăutăţit. Era nevoie de bani iar singura soluţie la care s-a ajuns a fost ca tăticul ei să plece din ţară. Ziua plecării a fost foarte grea pentru el. Era destul de ataşat de Iri. Îmi aduc aminte o zi în care am intrat în cameră şi l-am văzut cum se juca cu apa din două pahare, o turna când în unul, când în altul. L-am întrebat ce face şi mi-a zis că aşa o determină pe Iri să înveţe să nu mai facă în scutece.

Iri avea 6 luni când tăticul ei a plecat de lângă ea. A fost o despărţire grea dar circumstanţele l-au obligat. Orice tătic ar vrea să rămână alături de copilul lui şi să-l vadă cum creşte iar ţara în care trăieşte l-a privat de acest lucru.
După plecare Iri, copilă fiind a simţit lipsa tăticului şi s-a îmbolnăvit. Au fost momente foarte grele.
La câteva luni a trebuit să plece şi mama ei. Într-o ţară străină se încerca o construire a unui viitor mai bun pentru Iri. Părinţii ei se sacrificau pentru ea, o sacrificau şi pe ea.
Irina a rămas în grija bunicilor la numai un anişor.
Părinţii au traversat momente grave departe de fiica lor dar aceasta era singura lor soluţie de a supavieţui şi de a-i crea un viitor .
După doi ani de zile când ei aveau acte în regulă, mama ei a venit în ţară ca să o vadă. În aeroport fetiţa nu a recunoscut-o şi a început să plângă atunci când era strânsă cu disperare la piept.
Mama plângea şi ea. Era copilul ei iubit pe care nu-l văzuse doi ani, la care visase zi de zi.
Au stat împreună o lună, apoi ea a plecat din nou.
La o jumătate de an părinţii ei au revenit în ţară împreună. Familia s-a reîntregit iar bucuria era imensă.
Au petrecut împreună o vacanţă de neuitat iar la plecare Irina nu a mai rămas în ţară, a fost luată cu părinţii ei.
A plecat în altă ţară unde s-a adaptat foarte bine.
A mers la şcoală de la 6 ani şi şi-a făcut noi prieteni. Şi chiar dacă este plecată de 5 ani ea ştie să vorbească foarte bine româneşte şi de asemenea ştie să scrie. Vrea să se facă doctoriţă şi învaţă pentru acest lucru.
Ia ore de pian, a făcut cursuri de inot, îi place să cânte, să se joace în parc alături de prietenele ei…dar cel mai bine se simte când vine în vacanţă în România.
Astăzi stăm din nou toţi pe lângă ea şi îi povestim cum era când ea a apărut în viaţa noastră. Ea râde şi începe din nou să gângurească distrându-ne.
Ne degajează cântându-ne la orgă şi povestindu-ne chestii de domnişoară. Îşi impune punctul de vedere şi deja visează să fie mare şi independentă. Ştie că pentru acest lucru trebuie să înveţe mult.
Iri, te iubim mult!

Read more »