Velodrom

Magie, hartia e din nou alba… M-am trezit calare pe bicicleta si nu stiu ce sa fac cu ea, pedalele nu ma asculta, sunt ca niste furculite ce invart macaroane de la sine, nu vor sa parcurga kilometri. Doar vor sa ma amageasca cu distante false, cu mii de metri ce ni se incurca printre picioare. O lovesc in nestire, cade si horcaie, ii sare lantul iar stopurile se duc la vale – cioburi – nu am nimic cu ea, doar ca starea ei de fapt nu e deloc pe gustul meu. Ieri se plimba pe spate iar rotile erau ciobite: cum as putea sa mai rezist, ce-as putea sa fac sa nu ies din drumul larg catre liniste? Mi-am dorit-o atat de mult incat acum, cand in sfarsit o am, nu pot sa suport vederea atator insecte lipite de farul din fata… E psihedelic si nocturn, stiu foarte bine, dar e singura posibilitate…