O mie de ganduri

M-am inselat. Din nou. Si din nou. De cateva zile incoa’ sunt oarecum deprimata. Nu e numai muzica pe care o ascult, in general deprimanta, ci si toate persoanele care se apropie de mine. Percep altfel lucrurile, mi-e mai greu sa diger chestiile pe alta-data le luam usor… Sunt deprimata? Nu cred. Nu am fost niciodata deprimata mai mult de cateva ore si cu cat ma gandeam mai mult ca as fi, cu atat imi trecea mai repede. Insa acum e ceva diferit. Simt asta. De inselat nu m-am inselat in privinta unui baiat, ci a doua fete. Doua fete ceva mai mici decat mine de care, fraiera cum sunt, m-am apropiat ceva mai mult decat era cazul. De confesat, nu m-am confesat atat cat sa traga concluziile gresite pe care le-au tras, ca dupa aceea sa barfeasca, prin urmare inca sunt blocata. Nu reusesc sa inteleg. Inteleg barfa, caci ador sa barfesc si eu ca oricare altul, insa nu-mi tradez prietenii, nici macar cei facuti prin intermediul internetului. Stresata, surperficiala, retrasa … sunt asa. Cum sa nu fiu asa? Ma simt rau. Acum mai mult ca altadata. Ma simt rau fizic, abia apoi psihic. Am patit si mai rele decat sa fiu barfita, ca apoi sa dau explicatii exact cui nu voiam. Insa e mai bine asa. Inca o lectie de viata. Inca o palma ca sa ma trezesc la realitate! De aceea am si simtit nevoia sa schimb putin si atmosfera blogului. Nu mai ascult trance, ascult rock. Alternativ, indie, emo, symphonic, putin gothic. Am dat aseara peste cateva melodii Evanescence si m-am deprimat ca dracu’. Intotdeauna evit acea latura a rockului care stiu ca ma baga intr-o stare din asta proasta, dar mai nou ma simt atrasa de chestiile astea. Nu suport urlatoarele, rockul ala dur care am aflat ca se cheama metal… Nu-mi place cand ma simt rau, pentru ca ce este mai rau este ca transmit starea mea celor cu care vorbesc, prin replicile mai putin intelegatoare ori emoticoane in exces, daca e vorba de conversatie pe net. Mi-e teama si in perioade din astea simt nevoia sa ma ascund. Si undeva al dracu’ de departe de tot! Chiar si de mine sau in special de mine! Desi problemele nu sunt deloc atat de mari precum le percep eu acum, imi bubuie capul. Se apropie tezele. De fapt, de saptamana viitoare si pana inainte de craciun o sa le terminam pe toate, deci o sa fiu ca dracu’ de stresata. O sa arunc laptopul intr-un colt ascuns al camerei si o sa-l folosesc numai pentru lucrarile si eseurile importante pe care le am de facut la scoala. Mi-e somn. Azi noapte nu am dormit deloc. De ce? Am lamurit problema. Urasc sa aflu ca sunt barfita, pentru atunci se activeaza latura mea paranoica. Aia care ma obliga sa pun atatea intrebari celui pe care il prind incat sa-l exasperez, iar pe mine sa ma epuizez. M-am saturat! Pur si simplu simt ca am sa explodez. Nu, vina sentimentului si dorintei de explozie nu este faptul ca sunt barfita de cei pe care ii credeam prieteni sau oarecum apropiati, ci de faptul ca nu am timp! Nu stiu sa ma organizez in asa fel incat sa am destul timp pentru fiecare problema in parte. Asta a fost buba mea in toti anii de scoala, si cu atat mai mult la liceu. E un an greu. Sunt constienta de asta. Insa nu reusesc sa ma desprind de porcariile zilnice si sa ma concentrez numai pe treburile cu adevarat importante. Asta e superficialitate? Daca da, cu regret declar ca sunt. Insa numai din acest punct de vedere. Ce trebuie sa fac? Sa ma organizez. Sa-mi fac o lista de prioritati pe care sa o urmez cu sfintenie, lasand deoparte celalalte lucruri. Celalalte sunt calculatorul, internetul, messengerul, anumitele persoane care ma streseaza in ultima vreme, si tot ceea ce imi distrage atentia. Am sa reusesc si nu numai pentru ca vreau sa o fac, ci pentru ca stiu ca daca nu imi impun chestia asta, deja o sa fie prea tarziu si nu o sa mai reusesc sa ma concentrez nici macar la pregatirea pentru arhitectura. Maine e singura mea zi libera: sambata. Duminica am meditatii iarasi. Am schimbat de pe joi/vineri pe duminica pentru a nu mai fi nevoita sa chiulesc ca sa ajung la ora care trebuie la meditatii. Cred ca e mai bine asa. Luni am 12 ore. Mda. Inca un lucru important ar fi timpul pierdut… as putea sa dorm, in loc sa stau pe net. Acum nu o fac pentru ca am dormit de la 5 pana la 1 noaptea… e aproape 5 dimineata.Daca vrei, poti… Daca vrei, poti… Daca vrei, poti ! Al dracu’ cat ar fi bine sa functioneze acum! In fine. Ma duc la somn in cateva minute. Poate maine lucrurile or sa fie mai clare!