Prilej de amintiri

Ninge frumos, domol, dar cu fulgi mici, aproape asa cum ne doream de Craciun. Am in fata geamului un brad, falnic si parca, pentru prima data, sub atita povara alba de zapada… Stam in casa, la gura sobei, Ina ne indeamna la jocuri. Incercam sa schitam niste planuri casnice pentru anul care vine, proiecte cuminti de sanatate in toate… Dar nu-i asa ca si zilele astea sunt, parca, mai scurte fata de odinioara? Incerc sa imi reamintesc acest "acasa" de acum 20 de ani si poate mai mult… Strazile erau la fel de pustii ca acum dar, parca, zapada mai grea iar pasii nostri mai putin grabiti. Era mai liniste… Ca stare de spirit, eram oricum mai linistiti de noi si de lume, chiar daca traiam intr-un intuneric mai rece, mai dens… Strazile? Multe din strazile, din casele, din statiile, pietele, troleibuzele, din oamenii de atunci nu mai sunt. Plimbarile de dupa Craciunul acelor ani erau mai lungi, cu pasii numarati, pe alte strazi, acele strazi… Frigul acela era parca mai putin aspru… Si gustul tuicii fierte de la capatul drumului era altul, mai putin iute, mai dulceag, nu? Ninge frumos, marunt acum si poate in linistea asta ar fi bine sa ne reamintim, sa ne re(re)gasim… Mai suntem in stare? Si din toate aceste amintiri sa scriem, toti, o carte… si sa o publicam impreuna, pe un blog "universal" Fiindca, dincolo de aceste zapezi, experienta comunicarii, a urarilor de zilele astea, a mesajelor trimise si primite prin aceste bloguri este si a fost pentru mine ceva ce a facut parte, firesc, din Sarbatori… Multumesc.