Dragoste cu nabadai.

Aseara fumam pe  holul caminului linistita, privind spre capatul culoarului de parca acolo ar fi fost luminita de la capatul tunelului. Dar toata linistea era in mine, toata fericirea care nu ma va mai parasi acum ca am realizat lucruri noi. Incepe maturizarea nu-i asa? Lucrurile sunt adevarate cand le simti adevarata lor forma.  Si uite cum si ce s-a intamplat in timp ce fumam asa linistita… Nu eram atenta la ce se intampla in jur pana am vazut o uniforma relativ familiara in fata mea. Era un politist. In spatele lui se mai ascundea unul. Zic in gand: bine asa… ce s-a mai intamplat oare de data asta? E atata liniste in camin incat nu imi imaginez sa fie vreun scandal la etajul meu. Curioasa ii intreb ce cauta. -Camera 616. Ne-a solicitat o fetita (!?) Le indic camera si ii urmaresc curioasa, dar discret. Ceva mi se parea mie a fi cumva altfel. Mi se parea mie ca nu venisera nici degeaba si nici din cauza vreunui scandal. Ma duc si bat la usa unui vecin de cealalta parte de palier (cei care au mai fost la mine stiu cum arata. ) si-l scot chipurile la o tigara. Il trag de mana aproape sa ii rup tricoul si ii  spun ce am vazut si ce vreau sa aflu. Off.. curiozitatea asta feminina… Ne terminam tigarile si-l trimit sa investigheze si intre timp eu imi mai aprind o tigara. De fiecare data ma intriga prezenta fortelor de ordine(??) si vreau sa aflu ceea ce se intampla. Se intoarce cu un zambet larg. Aflase. De fapt se prinsese singur de cum statea treaba: o tipa se despartise de prietenul ei turc dintr-un motiv necunoscut noua de vreo saptamana-doua. Si turcul indragostit, voia sa se impace cu ea bombardand-o cu telefoane, vizite noaptea la usa, etc. Tipa exasperata si plictisita, si probabil extrem de suparata pe el, i-a strans lucrurile pe care turcul le mai avea la ea si i le-a pus in brate, gonindu-l la modul cel mai serios. Dar barbatul, nu si nu, ca o voia. Asa a aparut si politia: cu un telefon din partea tipei care voia liniste la fel ca si colegele ei de camera. Stau la discutii 10 minute si pleaca amandoi insotiti  de oamenii legii la sectie.  Cam aici se termina povestea. Acum, sincerta sa fiu, mi se pare super deplasat sa te tarasti intr-un asemnea hal la picioarele cuiva care nu te mai vrea, sa fii patetic prin definitie. Inteleg ca poate pentru el era femeia vietii lui, dar daca iubesti pe cineva cu adevarat poti sa accepti faptul ca vrea sa fie liber, ca isi poate cauta fericirea in alta parte. Persoanele extrem de posesive nu mi-au placut niciodata si nu cred ca este tocmai varianta cea mai fericita aleasa de el. Ce a obtinut? Un drum la sectia 1 de politie, o amenda probabil pentru hartuire sau mai stiu eu ce si o femeie din ce in ce mai hotarata ca nu-l vrea. Oamenii nu pot fi tratati de parca ar fi obiecte personale, care ne apartin. Nu poti obliga pe cineva sa te mai vrea, oricat de bun ai fi tu, pentru ca fiecare are dreptul sa aleaga.