Posibile surprize mov? Azi: Ion Cristoiu

In ultimii 20 de ani presa romaneasca a capatat (cistigat?) cateva… marci inregistrate sau citeva branduri. Probabil sunt cite degete la o mina sau un pic mai multe. Printre ei s-a instalat de la bun inceput si Ion Cristoiu. Nu voi brava cu sentinte prefabricate de genul celor care ii baga pe unii sau pe altii in tipare ce tin de… tendinte, de moda… si recunosc ca, atunci cind am ocazia, citesc si ascult ce spune Cristoiu. Da, sunt… invechit. Nu o fac insa pentru a ma… limpezi privind actualitatea cit pentru stil si silogisme. Si nu o fac cu asiduitatea unui fan, ci din curiozitate (asta cred ca tine mai curind la mine de niste tabieturi) si drag de presa. La fel il citesc si pe C.T. Popescu si pe S.R. Stanescu si pe Hurezeanu, Dinescu sau pe Cornel Nistorescu. Dupa 20 de ani, eu unul, nu prea vad alte repere. Din pacate! Sunt citeva alte condeie, recunosc, dar nu si repere la care sa se raporteze zi de zi aproape toate cele ce ni se intimpla. Rostul ghilimelelor se subintelege cred, relativ la calitatile unor repere incontestabile… ideale. Referindu-ma la senzatiile mele legate de jurnalistul Cristoiu, o fac prin ricoseu, cu gindul la spectaculoasa prabusire a presei de un an sau doi incoace. Om de cultura, facator de ziare, invitat pretios al tuturor televiziunilor care au un talk-show cu pretentii de rating, curtat de toti mogulii, gazetarul Ion Cristoiu imi pare a fi parte a unui tablou al cresterii si decaderii mass-media romanesti. Vorbesc despre o cadere privind la vremurile in care presa si ziaristii se tineau bine intre primele trei-patru locuri ale topurilor institutiilor de incredere in ochii romanilor. Au trecut insa ceva ani de atunci si astazi presa nu-mi mai seamana nici macar a institutie! Ziarele mor sau zac muribunde, si nu independent de aceasta stare de lucruri – dincolo de criza globala si de fireasca ascensiune a formelor digitale de comunicare – si nu departe de reperele dupa care au fost croite. De ce-mi pare imaginea asta… sinonima cu prestatiile jurnalistice ale lui Ion Cristoiu? Fiindca presa cade sub loviturile celei mai grele boli pe care o putea capata: pierderea credibilitatii. Si cu cine se identifica, in buna masura, presa in mintea romanilor? Printre altii, cu ziaristul Cristoiu: Daca pina si Cristoiu zice si drege si o intoarce ca la Ploiesti, atunci eu pe cine sa mai cred? Toti sint o apa si-un pamint!… ar zice cu naduf orice Dorel debusolat. Prin 2007, Cristoiu scria asa despre presedintele Basescu: Nicolae Ceausescu nu si-a permis niciodata, nici in calitate de presedinte, nici in cea de secretar general al PCR, sa arate romanilor ca el e Jupanul. (A vrut sa arate ca el e Jupinul, editorial din Jurnalul National). Ieri, acelasi Ion Cristoiu incearca sa justifice in Adevarul de ce de fapt Traian Basescu nu (mai) este Zeul de la Cotroceni!: Departe de mine gandul ca Traian Basescu n-ar fi in stare sa intervina. Ceea ce vreau sa spun insa e faptul ca nu poate. Si nu poate pentru ca in Romania functioneaza cat de cat independenta institutiilor statului de drept. Ca aceste institutii pot comite abuzuri, greseli e o alta poveste. Dar ca toate stau in pozitie de drepti cu fata la Cotroceni, gata sa transpuna in practica indicatiile unui nou Ceausescu, mi se pare nu numai o aberatie din punct de vedere rational, dar si o grava punere la indoiala a democratiei. (sic!). Acum doi ani, mai-mai ca Basescu semana cu Ceausescu, iar acum asta e o aberatie, in opinia aceluiasi analist… Desigur, poate astea sunt doar niste nuante si, desigur, oricine are dreptul suveran de a-si modela, in timp, opiniile, desigur, numai prostii sunt consecventi, s-ar putea zice… Apoi, nu-i asa, jurnalistul Ion Cristoiu si-a justificat, acum citeva luni, mult comentatul gest al saltului in cealalta barca prin – daca nu ma-nsel – aceea ca nu-l lasa constiinta si sufletul sa loveasca intr-un om impotriva caruia s-a coalizat o presa intreaga sau aproape o tara intreaga! Potivit acestei logici m-as fi asteptat insa ca ziaristul sa revina, cu aceeasi determinare si inspiratie, cu acelasi aplomb taios pe pozitii mai vechi, acum cind Basescu e din nou… tatucul. Uite ca asta nu se intimpla! Posibil sa fie prea devreme, iar peisajul prea lipsit de miza si plictisitor drept pentru care editorialistul si analistul Ion Cristoiu va fi de gasit pe mai departe si mai mult la Biblioteca Academiei… Dar, poate, peste citeva luni, in 2 aprilie, cind efectele timpului si vremurilor se vor fi facut mai vizibil simtite asupra mandatului 2 al presedintelui Basescu, il vom regasi si pe gazetarul Ion Cristoiu, undeva, pe strada sau intr-o multime, echipat cu o vesta violet sustinind No Basescu Day! De ce n-as crede asta?… Asta ar putea fi si subiect de pariu… lepsuit prin blogosfera, chit ca scriitorului, istoricului si jurnalistului ii displace profund… genul bloggeristic. Uite de-aia il citesc eu cu interes si admiratie pe Ion Cristoiu. Si tot de-aia mi-am pierdut feciorelnica incredere in presa Umila-mi, subiectiva-mi parere sau… fantezie, desigur! P.S – Muzici violete pentru vremuri… albastre Deep… Purple! 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Mai mult Like this: Like Incarc...