Toate zilele Prim-presedintelui de partid si de stat

De vreo cinci ani eu unul nu am presedinte. Si cum sunt bine antrenat, ma pregatesc sa nu am nici in urmatorii cinci ani. O vreme chestia asta m-a revoltat, acum frustrarea mi-a devenit sictir, asa cum am mai zis pe ici si colo. Si gasesc ca sictirul imi este chiar confortabil si e singurul mod de a… pozitiva lucrurile. Pina la urma, ma gindesc: si daca as fi avut un presedinte al meu ce ar fi fost, cum ar fi fost? As mai fi avut parte de voluptatile exercitiilor stilistice ale acestui sictir? As fi fost doar un simplu cetatean satisfacut multumindu-ma ca ma simt reprezentat, ca am un orizont de asteptare, ca nu mi-e sila sa privesc spre niste personaje care ma mint, ma fura, ma insala, imi sfideaza inteligenta si morala prin a-mi vinde incompetenta drept rasunatoare realizari iar criza drept scuza a impotentei. Si nu as fi trait cu senzatia de existenta sacrificata la dispozitia unor vatafi grobieni… As fi fost mai putin ironic si… pamfletar si mi-ar fi fost mai greu sa ma dau… naiv. O, ce plictiseala, normalitatea! Imprumut din Dilema veche o vorba care mi-a placut, de-a lui George William Curtis: Tara cuiva nu este o anumita suprafata de pamint, cu munti, riuri si pasuni, ci este un principiu. Da, tara mea este un principiu inutil de definit si este alta decit republica oranj instaurata de o populatie ramasa la crizele pubertatii, a carei singura unitate de masura este pasunea. Da, la mine in fiecare zi este No Basescu Day, nu-mi place portocaliul vestelor celor de la salubritate si ma dau in vint dupa violet si violete! La mine toate zilele sunt noi zile ale Prim-presedintelui de partid si de stat! 45.655651 25.610800 Rate this: Share this: Mai mult Like this: Like Incarc...